Doamne.

Ce bucurie curată.
Să simțim, prin porii deschiși ai vieții,
o continuă,
nepieritoare copilărie.

Suntem așteptați. Mereu.
În pomul cu cireșe de la geamul Tău,
acolo unde fructele au culoarea luminii aprinse
direct pe sticlă.

Binecuvântare simplă.
Să rămânem, în fața serii, copiii Tăi,
purtând în pumni gustul rodnic al timpului,
în timp ce amurgul
își lasă umbra să cadă.

Chiar și atunci...

Când ne vei face semn.
Să trecem gardul vechi din această grădină pământească,
pentru a păși, fără teamă,
în curtea primitoare
a împărăției Tale.

Lăsând în urmă doar o creangă goală
care încă se mai leagănă...
ca o întrebare deschisă,
pe care fiecare o poate înțelege
după sufletul său.