trag adânc aer în piept
de parcã am gãsit patentul suflãrii suflãrilor
sau poate este doar iluzia
cã pot da viaţã viselor
oricum nu pot rezolva totul
cum aş sufla într-o pãpãdie
asta doar dacã voi îndrãzni sã împart ceva
din entitatea mea obtuză
care este prea egocentricã
până și universul este parte
din acest mediu înconjurãtor
cu tot infinitul lui se învârte în jurul gândului
precum o lunã supusã
atât de regulat şi monoton încât pare inert
cu toate supernovele
gãurile negre
piticile albe
miliardele de galaxii
şi tot întunericul acesta
în care plutesc toate

pe când eu pot alege sã închid ochii
pot neglija toate lumile care dispar
pot sã nu bag în seamã naşterile altora
toate acestea le pot trece în planul doi
în planul trei
sau în mai ştiu eu care plan
oricum mintea mea inventeazã câte dimensiuni vrea

le voi înregistra la osim odatã cu moartea mea
orice ar fi atunci
suflarea suflãrilor nu rezolvã mai mult de o pãpãdie
asta dacã întradevãr voi îndrãzni sã împart cu infinitul
frumuseţea acestei clipe