nimic nu fac nimănui,
doar că mă nasc între soare
și nisip.

pielea mea tânjește după frig
și frică.

cafeaua o beau dintotdeauna
amară.
mă descalț,
îmi strâng buzele
și le trec peste fila goală,
de la dreapta la stânga,
de jos în sus,
căutând un țipăt.

tresar.
în mine galopează
o herghelie
de pursânge.

cândva am ridicat
un șervețel alb de pe asfalt
și până acum
nu-mi părăsește visele.