Nimeni nu ține minte suficient
cât să conteze
Doar te miști
îți faci loc
în ceva ce nu te arhivează

și crezi din inerție
că există un martor
ce-ti va corecta lipsa
dar martorul îmbătrânește

își mută amintirile
își pierde numele
își pierde tot ce tine de tine
și deodată
nu mai e nimic de verificat

ai fost —
doar în capul cuiva
care n-a rezistat
și lumea continuă
perfect funcțională
fără urmele tale

ca și cum
nu ai fost nevoie niciodată
ca și cum
existența ar fi o eroare scurtă
corectată de timp

te integrezi
te conformezi
îți construiești un loc
într-un sistem
care nu păstrează copii

nu există „a fost”
există doar
„nu mai e nimeni care să spună”
și atunci
ce ești tu
în afara memoriei altcuiva
o formă temporară
de percepție
o întrerupere
într-un flux
care nu are nevoie de tine

te stingi
nu când mori
ci când dispare
ultimul om
care te putea recunoaște

fără ezitare
și după
nici nu mai e liniște
nici absență
nici gol
doar lipsa totală
a întrebării
dacă ai fost vreodată