Am visat un măcel azi noapte
Ascunse corpuri străvezii strivite, în pat sau dulap, pături albe,
prea scurte să ne acopere pliurile brațelor transpirate.
Tragem subtil de capetele lor,
Mă vede pe mine, te vede pe tine!

Mă trage de pumn,
rezist ca o piatră,
Nu mă mişc, nu mă vezi, nu exist.

Deodată mă scoală şi nu mă omoară,
Mă forțează ba eu să omor.
Toporul izbeşte în trup anonim,
Alunecă sânge frumos pe unghie,
Brațului nu îi pasă, toți murim.
Noi oameni din pat ne mutilăm semenii.

Pe pervazul meu o euphorbie în soare.
De 4 zile pun alune nesărate lângă ea,
să vină ciorile.

Azi dimineață, în oglindă,
nesărată, demachiată, compulsivă,
Reflectoare observare.
O cioară aterizează şi se uită la mine cu ochiul fierbinte.
Negrul se dilată în timp ce înghite,
străluceşte momentul în pupilă cuminte,
mă doare tot corpul de frumusețe.
Se întoarce o dată, vinovată,
Amintire.