Ați plecat sub o rază pură
Dintr-o lume mult prea dură.
Sub un clar de semilună,
Cu pieptul atins de-o mână.

Ați dăruit cadouri multe,
Jucării și multe fructe
Care mi-au lăsat lacrimi mărunte,
Cât și pentru alte sute.

Ați dăruit fiecare zâmbet,
Până la ultimul răsuflet,
Plecând frumos, discret,
Cu-al vostru destin nedrept.

Devreme sau târziu, plecând
Spre o altă lume, mergând,
Într-o altă viață, călcând
Într-un cer înstelat, rămânând.

Cu credință în Dumnezeu,
Ce nu v-a lăsat la greu,
Muncind pentru voi mereu,
Ca să mai faceți un fileu.

Cu iubirea Duhului Sfânt,
Ce n-a lăsat un suflet frânt,
Ocrotind ușor și atent,
Până la ultimul gest lent.

Cu milostenia Fiului,
Ce v-a îndrumat Divinului,
Botezând, ca semn bunului
Norocul în fața drumului.

Mi-ați rămas un model,
Pe care-l priveam din legănel,
Cu un zâmbet frumos strălucind
Și cu ochii licărind.

Dar acum sunteți niște spirite,
Ființe în fostele voastre soarte,
Cu păcatele iertate
Și cu suveniruri lăsate.