dincolo de orizont e muntele alb
înălțat de oreade
vântul se împarte în volute fine
pe crestele înghețate
semnul lunii este aici
îmbrățișat de norii liniari
apele veghează peșteri neștiute
flori reci se ondulează pe cărări
încrustând pietre adânci
iarba se pierde în solfegii de jad
ziua naște unde de dor
în surdină.