Ceea ce privim nu este ceea ce vedem,
Ci este numai o înfățișare a necuprinsului
Pentru care nu avem îndeajuns gol ca să-l trăim.

Este întinderea de care am fost cuprinși
Înainte a ne fi ales să ne-o închipuim.

Strălucirea pe care, în glob, ochiul o poartă
Ca pe scânteiere a pietrei lovite de raza
Soarelui în jurul căreia gravitează
Și se întoarce de fiece dată.

Nimfa a cărei destin e să devină
Învălurare de ape ce își adună
Din risipire gol de lumină.