TIPURILE DE PLOI

Ca înţelept şi om de soi,
Vă spun că-s fel şi fel de ploi.
Întâi e ploaie-obişnuită,
Din stropi de apă-alcătuită,

Dorită de-un pământ uscat,
Ce e de apă "însetat";
Ea face plantele să crească
Şi florile să înflorească.

Sunt ploi ce-s binefăcătoare
Şi ploi ce sunt distrugătoare;
Sunt ploi ce-abia aduc un strop
Şi ploi ce le numim potop.

Există ploaie cu găleata,
Ce mie-mi sperie nepoata;
Sunt ploi ce pică lent, agale,
Şi ploi ce sunt torenţiale.

Există ploaie cu bulbuci,
Pe care o privim năuci,
Şi ploi ce-s fine, ca o bură,
Fac bine în agricultură.

Există ploi de primăvară
Şi ploaie repede, de vară;
Există ploaie mocănească,
De toamnă, lungă, ciobănească.

Aşa cum un proverb ne spune,
Cu-adânca lui înţelepciune,
Atunci când plouă-n luna mai,
Ţăranul va avea mălai.

Există ploaie ce-i acidă,
Pădurea chiar poa' s-o ucidă;
Ea solu-l acidifiază,
Fertilitatea-i degradează.

La nunţi vedem adeseori
Ploi minunate, dar de flori,
Şi ploi de grâu ce cad pe miri,
Simboluri pentru zămisliri.

Apoi există ploi de stele,
Ce-ncântă ochii mândrei mele;
Există ploaie, luaţi aminte,
De vorbe multe, de cuvinte.

Într-un război sunt ploi de gloanţe,
Iar eu am ploaie de speranţe;
Vulcanii-activi, pe la mijloc,
Aruncă-n aer ploi de foc.

Cei ce-s neserioşi, nebuni,
Fac ploaie de promisiuni;
Sunt oameni care, plini de patimi,
Adesea varsă ploi de lacrimi.

La mincinoşi, şi-s legiuni,
Vedem des ploaie de minciuni,
Iar politrucii mincinoşi
Ne toarnă ploaie de "gogoşi".

La proşti, spun multe filosoafe,
Vedem adesea ploi de gafe;
Pe maneliştii barosani,
Când cântă plouă ploi de bani.
(George Budoi, 24.10.2025; Poezie.ro).