Intr-un codru secular,
Animalele pământului
Vroiau un nou șef
Să domnească peste întregul fief.

Măgarul trebuia schimbat
Că era prea încăpățânat
Și a ales susținători
Să domnească și în anii următori.

Animalele s-au scindat,
Grupul mai vocal zicea
Că alt conducător
Sub nici un chip, nu vor.

Măgarul era cel mai nimerit
Animalele o vor duce bine
Că la toate se pricepea
Și vor avea ce mânca.

Lupul cel înfigăreț
Colții și a arătat
S-a plâns că foame a făcut
Nici o oaie nu a avut.

El a propus ca șef să le fie
Ursul, că e mare și puternic,
Nu e frică de nimic
Că vulpea nu l-a păcălit.

Vulpea e o mincinoasă,
Umblă cu viclenii
Bagă peste tot zâzanie
Că să curgă banii.

Ca măgarul să câștige,
Susținătorii au afișat,
Peste tot în pădure
Chipul lui aureolat.

Cearta lor a ajuns
La leul suprem,
Ce i-a ascultat
Pe toți din regat.

Că să fie bine,
Pe regii din alte împărații
Leul i-a consultat
Apoi a decretat:

Iepurele e cel mai nimerit
Peste pădure să domnească
Că e iute de picior
Și foarte ascultător.

Toți vor fi mulțumiți,
Că el se face mic,
Nu va avea ceva de zis
Și nu cere nimic în scris.

În viață e la fel,
Te ridici în rang
De ești ascultător,
Și binevoitor.