Întâlnirea cu Dumnezeu apare
Pretutindeni și oriunde.
Ca timp și ca spațiu.

Este un strigăt, o chemare
Adresată fiecăruia dintre noi.
O înfiorătoare, unică stare în doi.

Umbră căreia, fără lumină,
Îi este teamă să se scufunde
În aprinderea din care își crește
Înfăptuindu-și sinele de niciunde.

Lumină care își imaginează
Că din întuneric totul se-ntoarce
În răsărituri spre a curge prin toate.

Un fitil de lumânare stinsă
Ce amintește de arderea-n care
Își purta flacăra ca pe rază de Soare.