De unde atâta lumină?
De unde atâta căldură?
De unde atâta cenușă?
De unde vin toate
Și unde se duc
Împreună?

De câte pene are nevoia o aripă
Ca să poată duce în întindere zborul?
Și de câte zvâcniri are nevoie izvorul
Ca să fie pârâu, râu și, crescând
Din sine pretutindeni, inimă
A apelor ce-i poartă
Interiorul?

Incestuoase, efemeridele înflăcărate plutesc
Adunându-se în jurul luminii din seară.

Eu continuam să mă întreb de unde vin toate
Aceste gânduri despre lumină, despre
Căldură, despre praf și țărână?

Și mă întreb: cum ar putea fi ceva
Un răspuns întreg de e lipsit
De o întrebare bună?