De unde atâta lumină?
De unde atâta căldură?
De unde atâta cenușă?
De unde vin toate
Și unde se duc
Împreună?

De câte pene are nevoia o aripă
Să poată duce în întindere zborul?

Și de câte zvâcniri are nevoie izvorul
Să devie pârâu, râu și, crescând
Din sine pretutindeni, inimă
A apelor ce-i poartă
Interiorul?

Incestuoase, efemeridele înflăcărate plutesc
Adunându-se în jurul luminii de seară.

Eu continuu mă întreb de unde vin toate
Aceste gânduri despre lumină, despre
Căldură, despre praf și țărână?

Și despre cum ar putea ceva să fie
Răspuns când întrebarea
Nu are cum să vie?