În trupul unde trăiesc m-am născut
Precum firul de praf în pământ.

De-a lungul vadului lumii îmi curge
Din el fiecare picătură de sânge.

Datorită lui sunt mereu la fel de bătrân.

Cuvânt care, rostit de prea multe ori,
Și-a prefăcut în apus răsăritul din zori.

El îmi este la fel de vechi ca pântecul mumii
De care nu m-am despărțit niciodată
Cum de Soare lumina Lunii.