ne-am strâns împrejurul unui măslin bătrân
pentru o nouă zi,
o bucată de cer care decupează câteva frunze mici, sidefii,
petrecând o țigară pe buzele moi, viorii

​sunt lumi în care te afunzi ca într-un golf ionic din care țâșnește turcoazul în
pielea bronzată pe care să o mângâi

​ne-au cam crescut copiii,
suntem doi indivizi cu o grămadă de priviri albastre
​cuvintele frumoase au sare călduță pe umeri
precum niște mirese
care încep să zburde.