În noaptea aceasta
cerul nu stă deasupra
pământului
coboară, o nălucire
ca o amintire

Îl simt în iarba umedă
pe care n-am trăit-o
niciodată,
dar care mă cheamă
pe nume

Din când în când
câte o adiere
desface nodurile serii,
iar din întuneric se desprind,
siluete subțiri

Îmbrăcate
în miresme și rouă
le întreb cine sunt
doar visele verii în lumina
care de la lună

Și de la stele aprind
câmpul pe dinăuntru
o singură
bătăie de inimă
florile de ...Sânzâiene!