uneori te poţi vedea, cu prea puţină libertate
cu molii în stomac
cu molii pictate, pe boabe de orez alb
şi nu ai putere să alergi de
ales, legat, manipulat
nu mai găseşti putere să fugi
dintr-un pustiu în pustiu
şi dai cu pâine în sus nu cu o piatră
dintr-un amurg cu două umbre
dintr-un tablou cu două pietre tari
apoi înveţi să te alegi pe tine, abrupt
două tăieturi cu foarfeca pe contur de pâine şi un cerc
regatul cerului

***

şi circul, trece cum o ridicare de sprânceană
când sufli într-o floare de păpădie
în oglindă, se pot lipi cărţile
ai grijă, oglindă oglinjoară
două mâini crude
într-un joc la patru mâini
păpuşi din cârpe colorate
împăpuşate
o trecere pe roată dintr-un opt de bâte
şi până unde să te mai duci în capul tău
cu o plasă de stele
şi 30 de bănuţi, de argint
cu o invidie pictată pe flori de cireş
patru de săbii

***

tu mai vrei o carte şi încă o carte
hulpav, după atâta lene, cât să vezi o lume secată
o lume secată dintr-o limbă de şarpe
din care a căzut sufletul
cum poţi?
cărţi proptite în cârje, în capete ţuguiate
salt înalt şi cărţile cad singure, bine învârtite
una cu o poză cu Dumnezeu, cum o piesă de puzzle
dând bună ziua la garduri
un gol imens între recunoştinţă
şi setea de rău

***

drum pavat cu floricele
pe fundul mării, uşă
din piatră seacă, lucrată în tăcere
adâncă tăcerea din care iau, cu vârful degetelor
căluţi de mare pictaţi pe o roată
întoarsă roată
şi zborul acela, dulce acrişor
deasupra lor inimă