Regii obișnuiau
Ca la curtea lor
Să aibă un bufon
Împodobit cu pompon.

El imita pe câte un curtean
Cum vorbea sau mergea
Și giumbușlucuri făcea
De toată curtea râdea.

Bufonul era meșter mare
Improviza un cântecel
Din liră se acompania
Și pe rege îl distra.

Lui i se trecea cu vederea
Ceea ce spunea
Curteanul vizat
Era supărat și rușinat.

Ceilalți se distrau
Regele râdea
O pungă cu bani îi azvârlea
Asta drept răsplată primea.

Bufonul era nelipsit
De la ospețe
Că pe meseni îi înveselea
Cu nebuniile ce le făcea.