bubblegum, sunet de role
cea mai lungă zi din an
cu pepeni roșii, galbeni
și țânțari grași
vara noastră fără aer condiționat
râsetele noastre, mica mea Eva
dincolo de moarte
toate acestea vor rămâne

m-am tot gândit că ar fi trebuit să-ți scriu
ca o mătușă de modă veche
să iubești fără pavăză
liberă, ca zborul insectelor mici
să dai lumină ca să fii lumină
fără să-ți fie frică de culorile
amurgului
dar tu, mica mea Eva
tu meriți adevărul
într-o lume căreia nu i se mai potrivește
măsura adevărului

mi-ar plăcea să știu că vei crește
și primul tău copil
ai fi tu

să-l strângi la piept în fiecare seară
fără teamă că te va dezamăgi
pune-l undeva sus în inimă
copilul din tine îți va arăta
limpede, limpede, limpede
cine merită să fie iubit, cine nu
ascultă-l și aprinde lumina
acolo unde vezi brațe larg deschise
sărută omul care privește luna
și atunci când nu e plină

trăiește
cu ochii minții, că mereu vom fi prea departe
de absolut
trăiește departe de neon
și alți munți pavați
întinde mâna spre omul care
cântă
dansează
citește
și râde
pentru că toate acestea
vor rămâne