Am adunat în mine atâtea bucăți din tine,
încât au început să viseze în locul meu.
Uneori le prind furișându-se în inima mea,
ca să-i asculte ritmul.
Apoi, speriate de tunetul găsit în mine,
se joacă cu genele mele,
arcuindu-le spre cerul senin.
Încerc să-mi apropii visele,
însă le găsesc adormite pe chipul tău.
Le las așa, pitite în mijlocul răsăritului,
veghindu-ți respirația adâncă.
Apoi, fiecare bucată din tine
își găsește locul în ochii mei,
odihnindu-ți liniștea.
Am adunat pe tâmple atâtea gânduri rupte,
încât mi-e sufletul plin de rugăciuni.