îmi surâd frunzele
florile care amurgesc la orizont
anotimpul acesta își cerne parfumul
peste nodurile pământului
anii trec
vara este mereu acrostih al apelor
literele alcătuiesc dorul de mare
vele transparente fulgurând în ploi calde
se ridică la miazăzi
nisipuri adânci se aștern sub pașii mei
valurile domnesc peste țărmul fluid
amintirea colierelor de scoici răsună în zare.