Cu fiecare zi ce trece ne afundăm în infinit,
Și calea spre dezintegrare e o inițiere în sublim.
Suntem doar martorii tăcuți ai propriei noastre risipiri,
Călcând încet pe puntea de sclipiri dintre lumini.

Trecem dincolo de formă, în marea liniște de fum,
Unde timpul își pierde sensul și curgerea în gol.
Nu mai suntem materie, ci doar un gând abstract,
Ce rătăcește veșnic prin miile de galaxii .