ți- am scris învins ca un păgân
în sărăcia, foamea
boala asta

acolo unde odinioară trăiau împărați
necontenit și am mers mai departe
ora aceea cu tine
noaptea m-au urmat

ți-am scris și timpul a fost mai bun
a crescut ca un fruct cu pământ și soare
pe tot de- a rândul

ți-am scris dezbrăcat
cu noroiul până la genunchi
când luna lumina pasul
în bătălia asta

și m-aș fi întors
dar n-am mai știut pe unde

ți-am scris când puțea cămașa pe mine
plin de noroi și spaimă
rugându-te
Lasă-l pe Dumnezeu să mă judece!

poate va ierta ceasul în care
am zăcut, pe cele ce au urmat 
când drumurile aveau
o singură destinație

piedica trasă rămâne cea mai brutală răsturnare a vieții
în mine

a frumuseții
câinoasă până la leșin
de cât întuneric a venit
a crescut în mine
odată cu un batalion de tineri
bătrâni de acum
împinși în față să tragă
cu crucea neterminată

și poate adorm așa

Lasă-l pe Dumnezeu să mă judece!

îți scriu și când o fac
îți spun
nu mai știu altfel iubirea