te-am ridicat, demult, când umbra se odihnea
cum o regină de monede
obosită de atâta singurătate
aşternută ca un giulgiu rebel
peste poamele neculese din iarba grasă
(crescută din mândrie, laşităţi, orgoliu, încăpăţânare, neasumare,
minciuni şi manipulare)
iar tu zâmbeai, desigur fals
cu toţi dinţii tăi de lapte străjuind casa ta
ascuţind creioane chimice

***

abia ATUNCI te-am văzut
când te-ai ridicat dintr-un gând
eu te-am ridicat dintr-un gol de suflet
de la rubrica Diverse, autentic, dar nu al meu
dintr-un glob de cristal dintr-un suflet flămând
gând la gând cu un şapte de bâte
apoi am zis Hai să plecăm într-o călătorie
spirituală, până aduce poştaşul corespondenţa
şi un pachet nou de cărţi, de cruce
să poţi lăsa în urmă acea încrâncenare

***

dar timpul a trecut pe ascuns şi a ridicat un imperiu de lut
dintr-un dor de ducă
într-o inimă de muritor, mult prea obişnuită
să abandoneze iar şi iar, tu
10 de săbii
pădure de aramă
şi-o mână de iarbă grasă, aruncată la răscruce
descântec trist cu furnică
şi greier suflat
din aur amanetat

***

judecata a început la mijlocul zilei
şi i-a căutat pe toţi cei care au zidit răul
şi îi caută pe toţi, pe rând
cu o ploaie care nu e a mea
cu lecţii neînvăţate, prăfuitele karme
ce învârtesc cerul, se abat în plânsul rotund
apoi Steaua a venit după Turn
cum dintr-o lecţie grea, se ştie
se ştie hrăni sufletul
candriu