cum se iubește lumina
când lasă fluturilor zborul
iar celuilalt
sub alte mâini
vioara unei minuni

fără să cer,
fără să număr
câte dimineți
au rămas între noi,
ca pe o rugăciune.

uneori îmi părea
că lumea întreagă încape,
în spațiul acela
pe care n-am îndrăznit
s-o spun cu voce tare

dintre umărul tău și mâna mea,
atât de puțin
îi trebuie fericirii
ca să se creadă
veșnică.

dar timpul
ne-a lăsat
pe toate anotimpurile,
dacă aș putea
să aleg un singur loc

și totuși,

în care să mai exist,
n-ar fi nici casa,
nici orașul, nici vreun vis,
ar fi clipa aceea în care
fruntea ta s-a sprijinit de a mea,

iar tăcerea
a înțeles înaintea noastră
că două suflete
prin felul
aleg să rămână

în fața aceleiași ...lumini!

??✍️