cer un cer vinovat de lumină
nu damnat la ouăle ploii
în noaptea în care sunt treaz
și cloșca lunii să-mi numere puii mirării
de a nu fi într-un a fi regăsit

la suburbia stelei din frunte sunt raze
de-a viețui în osânda de gânduri,
carnea mi se face ghem de ață,
trag de sfoară a mă ghemui în spatele morții
suindu-mi clipa în dric

apoi altă clipă
mă apucă de Mărul din gât și din pat,
înghițindu-ți pielea cu-atingeri
cer un cer suficient
două inimi să-ncapă