niciun strop de foame sau iubire
pe străzi
hingherii, mamă
au luat tot
hingherii

insomnia ca o orhidee
uriașă
moartea mă privește
cu gura deschisă
și îmi lipsești
din vise

îmi lipsești până și din ferestrele luminate
ale blocurilor de vizavi
lipsești din timp
tăcerea pereților te strigă în mine
când orașul s-a golit de
maidanezi
am rămas doar eu
niciodată nu a fost suficient
și tot ce aud e liniștea din spațiu

de ce există frumusețea
dacă nu e a mea?
de ce există somnul
dacă lumina e un păianjen
pe care nu-l pot prinde

niciun strop de foame sau iubire
pe străzi