un singur gând aveam în dimineața aceea
în care solstițiul marmurii inunda parcul
să te regăsesc
fiecare dans al meu pe aleile aprinse
era pentru tine
șuvițe acvamarin de rochie se încolăceau în aerul viu
rotocoale de pânză heraldică se înălțau pe arborii tăcuți
serbarea își urma cursul
te chemam cu fiecare gest superfluu poate
te invocam prin cuvinte scrise pe fire de lumină
statui și ghirlande eflorescente
se contopeau în decorul evocator
pașii mei boreali răsunau în iarbă
zborul meu evanescent era pentru tine