scriam etnopoeme fotografiind
case în paragină cu fapte
despre care nu mai știa nimeni
tandrețea ta copleșitoare
acoperind drumul plin de colb
din epoca de aur
& tăcerile aproape vuind în eter
ți-am arătat o piatră de lună adusă de armstrong
în care să te răsfrângi
să devii reală
și kaaba
spuneai
să fim mereu buni
călcând peste șerpi și peste scorpii
deveniserăm imuni
mersul ne era evanghelic
nu ne mai era teamă
de gâlceava lumii și de mizerabilism
l-am văzut pe victor hugo
salvat în ultimă de th gautier
cu bufnița atenei pe umăr
de ziua franței
pe drumuri
înzăpezite impracticabile
iluminând lumea & gloatele
îndepărtându-se
cu mânile sus
în lumea ta
li se spunea ovații