Fiica mea s-a născut cu bucle.
Fiica mea e înger
și n-o să poarte cercei,

pentru că la marginea urechii
duce
bucle, bucle și iar bucle.

Din piele, omoplații în relief –
Fiica mea, cu umeri ca de munte.
De-acolo aripi îi tot cresc,
iar lumea i le rupe, iar i le rupe.

Așa sunt îngerii: născuți să ducă
durerea în regenerare.
Omul i le frânge și tot le frânge,
iar Dumnezeu îi sărută –
și le cresc din nou aripi.

O spăl pe spate
și văd cum iese
o pană mică, însângerată.
Surâd încet și îmi fac cruce –
Minunea din al meu sânge.


Sunt doar un pântec
din care a venit –
binecuvântată mergătoare.
„Fiica mea cu bucle”,
spun în gând, și pe ea o doare.