sunt un arc de clepsidră sinuos și perfect cu umbra călcată la dungă
și tragic, și singur, și profund histrion afișez o grație sumbră
când pășesc peste lume-n plictis tacticos nici urmă de rid sau de zgură
scăldat în dantele și în dichis o dandy-barocă figură

îmi port, ca pe-un dat, peste fruntea plecată cununa de laur și jind
în timp ce iluzii de fard și de ceară în palmele reci mi se prind

mă îmbăt cu blestemul de a fi muritor, un stîlp în ruine și chin
sădind pe cadavre de vise trecute un vis de argint și venin

și-n hăul de umbre ce curge sub mine, când mândru și singur petrec
îmi caut în carne păcatul suprem din care să pot să-mi întrec

osânda bătută în cui de argint,
supliciul,
supremul defect,

nebunia de a fi - altfel cum?
decât sinuos și perfect.