Pictez mai drastic ca oricând,

Cu o paletă goală de culori,

Nimicul...


În spatele lui se ascunde

Universul,

Totul,

Infinitul...



Și eu cu cine sunt de fapt,

Ascunsă în identități -

Entități

De alte dăți...


Mă bucur în ciuda

Aplicațiilor de dating,

În compania pensulei,

Să curgă poezie...



Clapă după clapă,

Franceză după engleză

Și o mare antiteză...



Cădere liberă în cer,

În efemer,

Ca și când ar fi ieri,

De nicăieri,

Luna cu ale ei

Sângerări...



Și mi-am promis

Să trec versurile pe privat,

Mi s-a tot spus

Și eu tot sper,

De ieri,

De nicăieri,

Spre azi,

Spre tot ce nu e

Efemer...



Poezia asta e un manifest,

E tot ce a mai rămas

Din curentul dispărut

Numit expreso-romantism

Sau ultimul nihilism...