sub el un gând
nici mãcar perfect
nici mãcar rotund
oul
ori pasãrea
mãiastrã sau nu

între douã arderi
o cenuşã de aruncat în vânt
sub aspre tãlpi o mângâiere spin
destin de floare albã
sub clar de zãpadã

pe luna mea
pe luna lunii mele
peste toate stelele nenãscute
lumina celor demult stinse
toate acestea prin blestemul cercului
rãsturnat perpetuu
din razã în razã
spre dincolo de moarte

din ce în ce mai nesãtulã de formã
aproape imposibilã
iubirea
ca o dovadã de existenţã
a nesfârşitului
----------------------
pe mine mã doare doar timpul
dintre douã bãtãi de univers
o simplã apãsare de nimic mai mult
decât o viaţã
aşa subţire
şi atât de scurtã
încât infinitul mi se pare absurd