Într-o noapte m-au trezit
Râsete și șoapte
Din șifonier se auzea
Cum cineva vorbea.

Hainele se lăudau
Care mai de care
Cine e mai frumușică
Și mai mândrulică.

Rochia de seară
Spunea că e fermecătoare
Stăpâna când o îmbrăca
Pe toate le eclipsa.

Taiorul spunea
Că e des purtat,
Că e de trebuință
Și de mare folosință.

O bluză dantelată
Își dădea ifose
Că nu e o bluză oarecare
Doar cea cu bani o are.

O rochie obișnuită
Spunea cu modestie
Ea merge la piață
Dis-de-dimineață.

Celelalte râdeau de ea
Că nu e la modă
Mai bine să tacă
Că e și uzată.

Au tot vorbit
Până am tușit
Atunci au amuțit
Și s-au liniștit.

Toate sunt luate,
Îmbrăcate și parfumate
Că sunt de trebuință
Pentru a mea ființă.