mã agãţ de o constantã
care nu se mai vrea aşa constantã
poate din plictisealã
poate dintr-o gravã eroare
sau pur şi simplu protesteazã
eu stau şi mãsor aiurea
cum atracţia gravitaţionalã
cumva derutatã de atracţia universului ãsta
dovedit infinit din lipsã de imaginaţie
cade absorbitã de o gaurã albã
apoi combat circulaţia apei în ecosistem
dezgrop rãdãcinile şi privesc nãtâng
cum din aripi
nu se mai înalţã pãsãri
iar avioanele cu reacţie
nu mai reacţioneazã
piloţii deseneazã pe listele de proceduri
inimioare şi ceva care ar putea seamãna a sãgeţi
precum cele folosite de cupidon
cu mult înainte de a se decreta cã iubirea
e doar un fel de chimie organicã

mã uit stupid cum cerul se umflã
şi mã tot rog sã nu fie potopul stelar
cã nu mai avem niciun noe dispus la construit
altfel decât on line cu sprijinul AI