Sper să fiu iertată
că am avut încredere în ce am văzut,
uitându-mă la tot, nu prin tot.

Mercur în retrograd,
Venus în blănuri;
știi că n-am treabă cu sintagme, horoscoape
și cu Wanda nu vreau să mă asemăn.

Diferite culori,
pictate din lacrimile noastre,
se supun unui tablou anarhist,
unul în care nu am să mă complac.

Societatea degradantă,
babiloniană,
încă nu știu cum a ajuns atât de oarbă:
tarot,
haremuri, neomarxism,
ezoterism...
un fel de uroborus.

Felurite...
deopotrivă obscene;
dar nu mai sta în sens antiorar,
respingând cu vehemență
pare-se
reguli precedente.

Privește lumina în față,
fii un om între oameni,
ai perechea de chei,
nu le pune lângă altele care nu sunt ale tale,
fă-le să-ți aparțină,
fă-le să nu devină drumul tău către infern.

Maestru și o Margaretă,
Câmpiile Elizee,
și de fapt răspunsul e unul și singur:
Dumnezeu.

Așa că nu mai rătăci,
oricum n-ai să ajungi unde trebuie făcând-o,
trezește-te degrabă,
devino liber prin cumpătare,
fii asemenea bobului de grâu care aduce roadă multă,
străbate întunericul lăuntric
pentru a renaște luminii.

Setea asta a intelectualului
stă în antiteză acum cu ceea ce contează,
așa că, suflete drag,
cât mai poți,
eliberează-te de chinul acesta etern
și realizează că ce este acum nu va mai fi;
starea interioară ocârmuiește viața.

Totul este atât de trecător
iar noi nu realizăm;
cuvântul care insuflă
seamănă dragoste,
și pe aceea o vei culege.