timid mă înrolez în armata autovenerării,
apoi dezertez,
sunt băgat la carceră de către singurătate,
pistolul mitralieră e muced
de nu-mi pot face nici o sinucidere cinstită,
tu vii și mă întrebi dacă mai trăiesc
eu îți spun că aș vrea să urc
într-o fotografie icoană,
îmi dezvelești ochii într-o cafea
văzul negru din cană
privește această dimineață când
arunc niște zdrențe pe mine
să nu mi se vadă rușinea
și deodată-mi vine a te scrie
să las mărturie că nu exiști totuși,
ești numai umbra mea bisexuală