n-am cuvinte ci zgomot
om fiind zămislit,
tu ești fecioara ce-n buze
îmi hrănește sărutul,
te-oi face femeie
că sângele ne vorbește de adam și eva
sub un dumnezeu în pijamale
dormindu-și somnul cu ochii deschiși,
sforăie dar ne vede
în lumina ridicată la pătrat
într-o a patra dimensiune,
piatră de păcat
umblând goală sub frunzele noastre