Cu vioara toamnei
vântul ne încântă
sfâșiind din noapte
stâncă după stâncă

Fără aer gura
caută cuvinte
și se-aude clipa
răscolind morminte

Ochii sunt uscați
nu mai văd nimic
de pe cruce mâna
abia o ridic

Cu limba de lut
Doamne ce-am făcut

Costel Zăgan