Și iată Infinitul pe brațe efemere!
O magmă care fierbe sub pleoapele de ger;
Ne strigă din vioară oglinzile himere
Și curgem din izvoare 'n-oceanul unui cer.

Mai suntem din petunii doar steaua ce se stinge
În undele născute din sunt neîncetat,
Fotonul de lumină îndoliat m-atinge
Când noduri gordiene de mult s-au retezat.

Rămân într-o fereastră deschisă înspre dealuri,
O anamneză scurtă, în puls alveolar,
Conviețuiri de umbre, de ceruri și de valuri,
Desăvârșind în formă un timp crepuscular.