în fiecare seară
poetul obosit își pune pijamaua
și placa dentară în ceașca ciobită de cafea
privește tâmp la infinitele posibilități ale existenței
și alege ființa-pentru-moarte
nu-i mai iese nimic poetului obosit
nu a mai transformat niciun păcat în fericire absolută
și unirea numelui său cu un verb nu a mai dat nicio propoziție
chiar și sufletul
pe care îl considera nemuritor
și-a tras un scăunel lângă el și picotește cu o funie strânsă de gât
femeile
marile victorii ale poetului obosit
cu absurdul și banalitatea
sunt catalogate în jurnale anonime
erori naturaliste
doar mâinele
ultimul prieten al poetului obosit
e real palpabil
și scris indescifrabil
descriptiv și prescriptiv
și farmacista de cartier
cu sâni generoși si halat mini
zâmbește poetului obosit
conform protocolului