Corăbii abandonate în largul disperării,
Voi inimi ce vă zbateți în furtuna vieții
Și suflete secate de puterea sorții,
Plutind în derivă pe ape curgătoare.

Puterea care mișcă universalul ceas,
Schimba-va toate astea în pulbere de aur,
Iar într-a vieții luntre nu va mai fi rămas,
Decât înnobilata iubire, fără glas.