ți se pare că nu am înghețat suficient?



că sala asta de așteptare a rămas în două colțuri

doar pentru ca umbrele să-i poată părăsi pereții

și să alunece spre următoarea gară?...



credeam că dacă deschizi o fereastră

și gara și spitalul se transferă în file albe

iar frigul rămâne în afară,

pe înălțime,

în timp ce,

vezi și tu,

parcă am locui într-un iglu

în care respirația stă atârnată de cârligul lustrei.



hai să râdem puțin,

atât cât să-ți văd colțul buzelor, în lumină,

cum desenează conturul unui joker fericit;

apoi,

împreună,

să ne îmbrăcăm în ce nu mai avem.