tăcerea își soarbe cafeaua de dimineață
s-a răsfoit toată noaptea
în guri și în minți flămânde

somnul s-a întors în zori
cu pleoapele pline de povești
cea mai neașteptată
era tăcerea geamănă
din al șaptelea cer

cele două tăceri își privesc
amprentele buzelor
pe marginea aceleiași cești
una miroase a pământ reavăn
cealaltă a lumină arsă

la masă
se împarte nespusul
norii își descătușează ploile
tăcerile își strâng umerii translucizi
lăsând doar zațul pe fundul ceștii
o hartă măruntă și neagră a tronului
din care tocmai a coborât somnul