stãm sub semnul mazilirii
al peşchesului
al tributului veşnic datorat
unei înalte porţi
sau unei înguste viziuni sociale

suntem ce a mai rãmas din daci
sau doar ce nu a rãmas din romani
poate suntem dreptul cotropitorilor
de a ne viola mamele
uneori credinţa

de fapt credinţa
e singurul nostru fir roşu
care ne strãbate istoria


am ales sã fim acasã
trãdându-ne fraţii şi vecinii
dând vina întotdeauna pe alţii
asemeni unui țãrm moale
in faţa valurilor
întotdeauna înfrânt prin schimbare
dar cumva veşnici
în nimicnicia noastrã