Te cer asemenea cum te cere vântul,
în asfințit spre-a strânge ziua în
trecutul rod de lacrimi al luminii...
Te frâng cu repeziri adormiri aidoma
nopții căreia omul și-a vândut neveghea...
Cu răcnet de vorbă nerostită te caut
să-mpletesc semințele de început
ale rănilor săpate-n sângele moștenire
de la E. și A., cei dintâi iubiți ai cărnii...
O-aștept pe EA...
Din părul tău te-aștept în furtună.