mai plânge-mi în suflet cu glasul tău ger
mărunt ca podișca din margini pedestre
să-ți strâng buza-n brațe și reavănul cer
în patrul odăii veghind la ferestre

***

retează-mi carena căruntă-ntre noi
și-nfige-ți retina-n străfundul beteag
așa cum slăvindu-ne-n Luntre-ne goi
zac pietre de trup însorite pe steag