În parcul grădina icoanei

veneau mulți scriitori anonimi dar geniali și dormeau noaptea pe băncile

din jurul statuii lui păunescu

Toți făceau foamea și așteptau să fie publicați

exact cum făceau șomerii din Plaza Eliptica care așteptau angajatori

unii veneau cu poezii sau povestiri scurte gata scrise

alții le vomitau chiar acolo, în timp ce sugeau din sticle de bere

și vin ieftin

sau, cînd aveau noroc, dintr-o sticlă de votcă

pe care o treceau din mînă în mînă

și fumau țigări ucrainene de contrabandă

Dimineața apăreau redactori de la reviste literare și făceau selecție

Tu, tu și tu!

dați poeziile voastre de căcat și rugați-vă la statuie să fie publicate

Ăia propuși erau fericiți, primeau cîte două sticle de bere și

o șaorma cu de toate

ceilalți, doar încurajări și tutun

A doua zi o luau de la capăt

Tu, tu și tu! (de obicei alții)

Așa s-a înființat sindicatul scriitorilor drojdieri

Se întîmpla

e drept, foarte rar

ca unul dintre ei să semneze un contract cu vreo editură

și apoi dispărea, era declarat nul

primul semn al ratării