Ultima mea dorință e o iubire ca cea dintre Christine și Claude Lantier,

Emile Zola e inspirația mea ultimă în dedicația față de tine, și încă sper

Că am rămas pentru tine muza adorată, deși am vrut să te înșel în efemer,

Dar n-am reușit, fiindcă m-a speriat definitiv un rinocer și-am rămas în mister....



Mă bucur acum în mod periculos în ciuda acelui pușcăriaș rinocer,

Pot oricând să fiu omorâtă, dar nu-mi pasă, eu încă mai am fler

Și pregătesc încă un bilet, și pe Krau, să ți le dau dezlegată de calorifer,

Acolo unde este permis să iubim în ciuda celor care clar n-au caracter...


E greu să te bucuri în ciuda atâtor rinoceri și scriitori carnivori din epoca de fier,

Și totuși eu mă bucur, la fel ca ieri, și-mi doresc să dezleg un mare mister

Cel care face un om normal să devină, brusc, peste noapte, rinocer

Și Soljenitsin îmi este busolă, atunci când, poate, încetez să mai sper...