aștept stelarii cum așteptam trenul spre
Marea Neagră
cu fervoare îmbrățișări și promisiuni că voi
fi cuminte
voi sări în valuri doar ținându-mă de mâini
cu prietenii
și nu voi luat tot soarele în cap să-mi
pierd mințile

aștept stelarii ca pe vacanțele de vară
netede fierbinți lângă părinți și bunici
cu vecinii cu care ne sfădeam despre Don
Quijote
sau pentru horele de duminică pe linia mare
vizavi de căminul cultural unde
prezentam spectacole cu tinerii satului

aștept stelarii ca pe carul cu boi al lui
Grigorescu
din frumos în mai frumos
plecam la câmp cu noaptea în cap
să dăm seamă pământului
doar așa pâinea ne era pâine și inima inimă
ne maturizam din timp ca să folosim vieții
nu să îi fim povară

aștept stelarii așa cum se așteaptă
vremuri cu pace
oare câți știu că a fi independent nu
înseamnă să uiți de lume
să te depărtezi să te înstrăinezi să faci
filosofia egoismului
să te lipsești de simț și de bun-simț
să vrei mereu și mult fără să dai un semn de
prietenie
fără să arunci bomba secolului
și odată cu ea întreaga mârșăvie umană

aștept stelarii ca pe singurii câștigători
ai vreunui concurs
de înot football pictură handmade literatură
iubire

ca pe singurii urători

în fine aștept