există undeva un loc în care, din două necuvinte
din două pietre stinse
poţi face întunericul să strălucească
13 şi 13, dacă mă întrebi de coordonate
că tot vorbeam de intuiţie
era mai bine când nu
era necesar să mă
şi mă gândesc obsesiv la ziua de mâine
să nu te ştiu dinspre durere
cum nimeni dar nimeni n-ar trebui să poată vedea lacrimile unei femei când plânge
aşa mi-aş dori să fie iubirea, o imagine cu un înger în acuarelă
aruncată înalt pe un cer întors, albastru marin
iar pe un colţ de stâncă o capră neagră să cânte la vioară